Sunt rețete care rămân în suflet pentru că adună oamenii laolaltă, fără pretenții, doar cu gust și voie bună. Pentru mine, acea rețetă magică, care reușește de fiecare dată, sunt clătitele franțuzești, subțiri, fine și incredibil de versatile.
Le fac aproape săptămânal. Fie că vin prietenii pe nepregătite, fie că ne adunăm în familie pentru o seară relaxantă, clătitele acestea sunt mereu pe masă – și mereu se termină primele!
250 g făină
3 ouă
500 ml lapte
2 linguri ulei sau unt topit
1 praf de sare
Opțional: 1 lingură de zahăr și puțină esență de vanilie (pentru varianta dulce)
Amestecă ouăle cu un praf de sare, apoi încorporează făina treptat. Va ieși o compoziție destul de groasă la început – e normal.
Adaugă laptele, puțin câte puțin, amestecând constant cu telul sau mixerul, până obții un aluat lichid, fin, fără cocoloașe.
La final, adaugă uleiul sau untul topit, pentru a nu se lipi la prăjit.
Lasă aluatul să se odihnească 10-15 minute (dacă ai răbdare – eu uneori nu am și tot ies perfect).
Încinge o tigaie antiaderentă, unge-o ușor cu unt sau ulei, apoi toarnă câte un polonic de compoziție, întinzând uniform.
Coace clătitele pe ambele părți, până prind o culoare aurie frumoasă.
Variante de umpluturi:
– Clasice: dulceață de căpșuni, vișine sau caise
– Delicate: cremă de brânză cu miere și nuci
– Răsfăț total: Nutella și banane, pudrate cu zahăr vanilat
– Sărate: șuncă și cașcaval, ciuperci și smântână, spanac cu ricotta
De ce le iubesc? Pentru că nu există persoană – copil, adult sau bătrân – care să refuze o clătită. Pentru că se fac rapid, cu ingrediente pe care le am mereu în casă. Și pentru că, oricât de grea ar fi o zi, aroma unei clătite calde îți aduce aminte că viața e făcută și din lucruri simple.
