Sarmalele sunt unul dintre cele mai îndrăgite preparate din bucătăria românească, însă, contrar credinței populare, ele nu sunt o invenție autohtonă. Acest fel de mâncare are o istorie îndelungată și provine din Orient, având legături puternice cu bucătăria otomană.
Cuvântul „sarmale” provine din limba turcă, de la sarma (în turcă: sarmak – „a înveli”, „a rula”). Acest termen face referire la tehnica de preparare, în care o umplutură de carne și orez este învelită în frunze de varză, viță-de-vie sau alte plante comestibile.
În Imperiul Otoman, existau mai multe preparate similare, grupate sub denumirea de dolma și sarma:
Dolma se referă la orice legumă umplută (ardei, vinete, roșii, dovlecei).
Sarma desemnează preparatele în care carnea și orezul sunt rulate în frunze.
Aceste tehnici culinare s-au răspândit în Balcani și Europa de Est odată cu expansiunea Imperiului Otoman. De aceea, sarmalele sunt întâlnite nu doar în România, ci și în Turcia, Grecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Polonia și chiar în Rusia, fiecare țară având propria variantă.
De unde provine, de fapt, preparatul?
Sarmalele își au rădăcinile în bucătăria otomană, însă conceptul de carne tocată combinată cu orez și învelită în frunze are origini și mai vechi, datând din Antichitate. Se pare că persanii foloseau o tehnică asemănătoare pentru preparatele lor, iar aceasta a fost adoptată și adaptată de otomani în Evul Mediu.
În Balcani și Europa Centrală, sarmalele au fost preluate și modificate în funcție de ingredientele locale și de obiceiurile culinare. De exemplu:
În Turcia, sarmalele sunt adesea vegetariene, umplute doar cu orez și condimente, servite reci cu iaurt.
În Grecia, există dolmades, rulate în frunze de viță și umplute cu orez și ierburi aromate.
În Serbia și România, sarmalele sunt mai consistente, cu carne de porc, afumături și gătite îndelung la foc mic.
Sarmalele românești – o adaptare gustoasă
Chiar dacă originea sarmalelor nu este românească, ele au devenit un preparat definitoriu pentru bucătăria tradițională. Rețeta s-a adaptat ingredientelor disponibile în regiune, iar în timp, sarmalele românești au căpătat un gust unic, mai savuros, datorită folosirii cărnii de porc, a afumăturii și a smântânii.
Astfel, deși sarmalele nu au fost inventate în România, ele au fost asimilate în cultura noastră culinară și sunt considerate astăzi un adevărat simbol al bucătăriei tradiționale.
